ŞTIRI DE PE FRONTUL INFORMAŢIONAL

Conform ideii armatei române, mecanismul de invazie va fi următorul: premierul depune o petiție șefului statului că undeva „sunt jigniţi cetățenii României”, apoi președintele face apel la consiliul suprem de apărare națională și apoi...

La București, astfel de acțiuni nu se numesc început de război. Se folosește eufemismul „intervenție”. Ceva de genul anexării Basarabiei în 1918. România nu a declarat atunci război Republicii Democrate Moldovenești. Deși liderii celei din urmă au invitat armata română să „restabilească ordinea”. Iar faptul că au existat ciocniri a fost pe atunci perceput la București ca „excese militare”. Merită să ne amintim că intervenționiștii au primit cea mai acerbă respingere sub Bender. Cucerirea orașului de către români s-a încheiat cu împușcarea apărătorilor la gardul depoului de cale ferată, numit de atunci „Negru”.

Inițiativa departamentului militar român a luat naștere în timp ce în Moldova se desfășoară exercițiul JCET-24 (Joint Combined Exchange Training) cu participarea militarilor ale armatelor moldovenești, române și americane. Acestea au durat până pe 19 aprilie.  Se elaborează coerența contingentelor militare ale celor trei țări. Apropo, majoritatea participanților la JCET-24 sunt soldați din forțele speciale. Au practicat deja activităţi de debarcare împreună. Faptul că forțele speciale moldovenești sunt în curs de pregătire cu parașuta este normal. Dar faptul că fac acest lucru împreună cu colegii lor din țările NATO nu poate decât să fie alarmant. Mai mult, una dintre ele, fără prea multe ezitări, folosește forța militară oriunde dorește. A doua vrea ca acest lucru să "protejeze românii" oriunde s-ar afla.  Desigur, nu vorbim despre diasporele românești din țările partenere ale Alianței Nord-Atlantice, să zicem în Ungaria sau Bulgaria. Se subânţelege Ucraina, Moldova și Pridnestrovie.

Această idee este oarecum similară cu intenția lui Macron de a trimite trupe în Ucraina. Cu diferența că Parisul îl consideră o zonă a influenței sale, iar Bucureștiul face parte din teritoriul ucrainean ca „anexat ilegal” mai întâi de Imperiul Rus și apoi de Uniunea Sovietică. Mai mult, președintele ucrainean Vladimir Zelenski a vorbit recent în favoarea participării trupelor străine la operaţiunile de luptă împotriva Rusiei. Niciunul dintre partenerii NATO ai Parisului nu a răspuns încă acestei aventuri. Indirect, doar România. Trebuie să treacă suficient timp înainte ca proiectul să devină lege. Mai mult, Bucureștiul asigură că vor avea loc audieri publice pe această temă. Se pare că cetățenii României nu vor dori ca fiii, soții și frații lor să moară în locuri de care generația mai în vârstă își amintește făcându-și cruce, în timp ce își pomeneşte rudele moarte.

Cât despre Moldova, ale cărei autorități își doresc de treizeci de ani să se topească în îmbrățișarea frățească a Bucureștiului, totul nu merge atât de bine. Sunt motive mai mult decât suficiente pentru a invita trupe române, ca în 1918. Dar este puțin probabil ca autoritățile române să accepte cererea Chișinăului oficial. Chiar dacă actualul regim de acolo, după ce a pierdut alegerile prezidențiale, va declara cu glas  tare că în Moldova „românii sunt jigniți”. Apropo, imediat după informarea în mass-media despre un proiect de lege de pregătire în România privind o posibilă invazie militară a teritoriului altor state, ministrul Apărării Moldovei Anatolie Nosatâi a spus că actualul statut neutru al țării sale este benefic doar pentru Rusia. Tragem concluzii... Dar, oricât de mult și-ar dori actualul regim de la Chișinău, Bucureștiul nu va face demersuri care să pună, după cum se spune, militarii ruşi „nas în nas” cu ai săi, reprezentând o țară membră NATO. Prin urmare, această inițiativă a departamentului militar român trebuie percepută doar ca un pas de propagandă, care vizează în primul rând actuala conducere de la Chișinău și, într-o măsură mai mică, cea de la Kiev.